Și uite asa după 25 de ore de travaliu a apărut EA, mica noastră minune… Ca desigur la scurt timp după, sa se transforme în mica noastră terorista (colici, colici și iar colici). Senzația de  neputință este îngrozitoare, cele mai urate sentimente le-am trăit cu aceste colici. Va spun sincer le urăsc :))
Dar trecând peste, apare la orizont o noua etapa în viata noastră, pentru care mami se pregătește intens, cu emoții de parca as da cel mai important examen din viata mea și anume DIVERSIFICAREA. Și cum am citit, și tot citit, întrebat în stânga și-n dreapta. Cu ce sa încep? Când e bine sa încep? Dacă nu-i place copilului? Dacă se îneacă? Atâtea întrebări m-au măcinat și cu cât de multe întrebări aveam cu atât mai multe răspunsuri găseam/primeam.
II dau copilului avocado? Dacă o întreb pe bunica zice mama da ce e aia? Pai pe vremea mea nu se dădea d’astea mămică. Dacă o întrebi pe mama zice ca pot încerca, dar sa avem mare, dar zic mare grija la alergii ( mama este obsedata de ele) :)), iar soacra spune ca la crescut pe iubitul ei fiu cu dragoste și fructe de mare și iese din discuție.
Ferească sa întrebi prietenele la vreo intalnire, 5 prietene înseamnă 5 păreri diferite de la 5 pediatrii diferiți.
Internetul spune câte și mai câte, începe cu morcovul, ba nu începe cu pastarnacul, dar poate e mai bine cu un dovlecel și uite asa începe bătălia legumelor. Da fructe copilului, ba nu da fructe ca se obișnuiește cu gustul dulce și nu mai mănâncă altceva… Cine credea ca o sa fie asa ?!?
Si rămân cu întrebarea : Ce sa ii dau teroristei mele sa guste prima oara în viata ei?
Voi cu ce ați început?